Apocalipsa nu e ceva tocmai explicabil ori palpabil. Apocalipsa se întâmplă la un moment dar, te aștepți ca lucrurile să se oprească în loc, însă ele continuă. Acum, câteva generații mai târziu, istoria orală n-a putut să transmită clar mai departe ce s-a întâmplat în Ziua Apocalipsei, iar Noe și Emanuel se află în simplul prezent, fără pic de idee despre ce a fost în urmă. Oare era război, iar un înger a coborât pe Pământ doar pentru a muri și a ajunge îngropat de vegetație, iar în urma lui singurul loc sfânt a rămas Lidl-ul de la marginea lumii? Sau poate a fost vorba de un dezastru biologic, nuclear, iar acest Lidl era singurul buncăr care putea susține viața umană într-o asemenea tragedie? Ori era vorba de un portal între două lumi, iar ei erau doar simularea lăsată pe un hard drive extern pe care deja se așază praful? Ei bine, pentru cei doi băieți, lucrurile astea nu prea mai contează. Contau pe vremuri, când încercau să-și găsească locul în lume, însă locul cuiva nu se află neapărat în Planul Măreț al Universului, locul cuiva poate exista și fără să fie grandios ori parte dintr-un oarecare destin. Locul lor în lume probabil era unul în brațele celuilalt și asta era îndeajuns.
Descarcă PDF
Sunt Damian Nichita Ursu, tip trans nonbinar (he/they/xe), gay și poliamoros, am 20 de ani și mă ocup cu desenele animate, benzile desenate și colajele. Arta mea are privilegiul și blestemul de a îmi auzi și reprezenta gândurile și emoțiile nefiltrate, iar voi aveți privilegiul și blestemul de a le resimți prin lucrările mele. Influențele mele principale sunt colajele dadaiste, poeții de pe Tumblr, Jamie Hewlett și versurile a mult prea multe melodii emo, indie și alternative.