Lumi Posibile organizează patru ateliere de creație…
… pentru persoanele curioase de științifico-fantastic, fantasy și speculații față de alte istorii emancipatoare, din spectrul larg al istoriilor secrete, ascunse, paralele, re-scrise printr-o lentilă diferită față de cum s-au întâmplat, spre prezenturi utopice sau viitoruri mai puțin distopice!
Dacă te interesează imaginarea altor lumi, povestirile magice și re-gândirea societății, dacă vrei să nu iei nimic de-a gata și să te ajuți, în explorările tale, de entități precum ielele sau tehnologii încă inexistente precum călătoria în timp, acest apel e pentru tine!
Am pregătit patru ateliere diverse:
- Oriunde, Oricând – Atelier de proză scurtă speculativă cu Maria Martelli
- Istorii personale, istorii posibile. Atelier de comics de la autobiografie la ficțiune cu Simina Popescu
- Imagini reale, realități posibile. Atelier de scurtmetraj speculativ cu Andra Tarara
- În minte, o maree. Atelier de scriere hibridă cu Carolina Vozian
Pentru susținerea procesului de creație, vei avea parte și de trei prelegeri și sesiuni de mentorat cu experți în fizică (Robi Blaga), sociologie (Oana Mateescu) și istorie (Mădălina Oprea).
Ca element susținător al ecosistemului creației, Dani Prisacariu va susține șase ședințe în cadrul unui cerc de practică somatică, unde vom lucra prin ascultarea propriului corp pentru a întâmpina bucuria de a ne exprima, provocările creației, cât și blocajele și barierele.
* Detalii *
- Atelierele se vor desfășura din început de Octombrie până spre final de Noiembrie.
- Atelierele vor avea loc online.
- Vor fi șase participantx per atelier, și fiecare atelier va avea șase sesiuni.
- Participarea este gratuită, în urma selecției prin formularul de înscrieri.
- La final, creațiile vor fi publicate în expoziția digitală „Amintiri Posibile” și remunerate.
- Înscrieri până în 18 septembrie.
- Completează formularul aferent atelierului la care vrei să mergi: https://linktr.ee/lumiposibile
***
Oriunde, Oricând – Atelier de proză scurtă speculativă cu Maria Martelli
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi arătat lumea dacă, la începutul anilor 2000, un grup de fiziciene din Timișoara ar fi descoperit călătoria în timp? Sau ce rol a avut un cuplu de vampire lesbiene în luptele lui Vlad Țepeș? Sau de ce s-au ascuns extratereștrii în Munții Apuseni timp de trei secole? Ți-ai pus aceste întrebări im(posibile), sau complet altele, la care ai vrut să răspunzi printr-o povestire, pentru că aveai în tine o curiozitate stranie, năzdrăvană, care voia să te ducă departe? Acest atelier de scris întâmpină curiozitatea ta!
Vom crea un spațiu de susținere & explorare a povestirilor scurte în multiplele subgenuri ale ficțiunii speculative, de la științifico-fantastic la fantasy, de la basm la utopie/distopie, ațintindu-ne atenția spre ucronii – istorii care n-au fost să fie, care ar fi putut fi, istorii paralele sau istorii secrete, de care nu s-a aflat vreodată. Ne vom urmări obsesiile, vom cerceta și vom explora dorințele profund personale & politice, cu atenție la ce narațiuni dăm voce și ce povestiri creăm în lume. Timp de șase întâlniri vom călători în timpuri/spații nemaivăzute, alături de personajele care apar, pâlpâind la orizont, atunci când îți lași mintea să zboare.
Vom citi și discuta texte de Ursula K. Le Guin, Ted Chiang, Octavia Butler, Ken Liu, Carmen Maria Machado, Margaret Killjoy și altele. La întâlniri și în afara lor, vom duce o scriere de la idee incipientă prin tot procesul, iar spre final vom trece prin editare & feedback colegial, până la publicare în cadrul expoziției digitale „Amintiri posibile”.
Imaginația ta te așteaptă în fața foii/ecranului/șervețelului!
Despre facilitatoare
Maria Martelli scrie poeme, povestiri, eseuri, basme și vise. A publicat o carte pentru copii „Povestea Scroafei și a Devenirii Omului” (Hecate, 2022) și un volum de poezie „cea mai norocoasă ființă” (frACTalia, 2023). A ținut ateliere de scris, a coordonat trei antologii în cadrul Cenaclului X și a curatoriat texte pe platformele Lumi Posibile și Revista Strîmbă. Alături de Aron Nor și Mina Mimosa, în proiectul antispeciist just wondering…, scrie și co-produce filme scurte și eseuri animate despre justiție climatică și multispecii. Trăiește într-un oraș postindustrial cu cinci pisici vorbărețe, doi căței năstrușnici, ființele grădinii și partenerul său uman. Are în pregătire un volum de proză scurtă speculativă.
În minte, o maree – atelier de scriere hibridă speculativă cu Carolina Vozian
Să vă spun un… secret. Mult timp nu mi-a plăcut deloc SF-ul.
Sau ce credeam că era SF – călătoria eroului cocoțat într-o mașinărie hi-tech prin Calea Lactee, mereu un bărbat (sau un grup de bărbați) care penetrează, literalmente, cosmosul, cu cele mai noi tehnologii de cucerire. Și dacă printre personaje exista o femeie, era mai degrabă un accident, iubita eroului sau persoana făcută să fie frumoasă și să aducă cafeaua.
Nu mi-a plăcut nici că erau aceste lumi complicate, în care trebuie să faci un efort de scufundare, să le cauți logica din (i)realitatea lor, și dacă nu au o logică foarte clară sau coerentă narativ, pare un timp pierdut prin haosul minții autorului.*
Apoi, am citit Ursula K Le Guin și Octavia Butler. Și totul s-a schimbat. Am descoperit că ficțiunea speculativă e atât de vastă! Am descoperit că scriitoarele nișei (de ce e o nișă?!) aveau aceleași probleme cu eroul cocoțat în jucăria lui hi-tech, autodeclarat drept monomit al genului. Am descoperit că a imagina o lume poate porni din intenții multiple și genera rezultate multiple – ca de obicei, depinde cine, unde, când, cum, de ce o imaginează; iar ca să iasă un univers cât de cât coerent în stranietatea lui, necesită și o țâră de exercițiu, cercetare, planificare. Am descoperit că în SF se poate lucra cu multiple științe, printre care și antropologia, psihologia, istoria, cerul e limita. (nici măcar cerul, în acest gen!)
Că aceste lumi ne pot fi modele pentru alte moduri de organizare socială, așa cum fiecare mare schimbare a lumii a început de la o speranță, o dorință, un vis comun. (Inclusiv cele distopice!)
Cel mai important, am redescoperit că SF-ul e un loc de joacă. E terenul cu scrâncioburi, tobogane și checuri de nisip al imaginației noastre. Toată ficțiunea speculativă este o relație cu imaginația. Dacă aceasta ne-a fost inhibată din varii motive (școală-adulting-traumă-etc.), ne va fi greu să găsim vreun sens în a zbura printre nori cu unicornii, fie că asta înseamnă a scrie sau a citi despre ei. Mie, cel puțin, mi-a fost și încă îmi este.
Însă reconectarea cu această forță imensă, vitală, a curiozității și posibilului, poate fi un bilet direct spre basmul din copilărie, spre mai multă jucăușenie, ludic, bucurie, dat volumul mai jos la presiuni și perfecționisme, existat pur și simplu.
Iar de acolo, la întoarcere, poate căpătăm un al treilea ochi, gata să primească (și) frumusețea lumii, să o vadă și să o crească, fir cu fir, în mijlocului acestor dezastre multiple, spre o lume-grădină comună, spre un viitor care ne e tuturor necunoscut.
Dacă împărtășești aceeași ambivalență față de SF, însă ești și curioasă/x să deschizi acea portiță, acest atelier este pentru tine. Dacă scrii ficțiune speculativă de multă vreme și ești foarte confortabil/ă în apele genului, hai să ne inspiri prin relația ta cu imaginația!
Dacă vrei să explorezi scrierea speculativă hibridă, adică lipsită de limite în legătură cu tipul de text (poate fi orice îți iese și se potrivește energiei tale creative acum – proză scurtă, eseu, nonficțiune, chiar și poezie sau prozopoeme), te așteptăm.
Important de știut: deși atelierul ne va duce prin diferite tipuri de SF și teme speculative, în mare parte vom căuta să explorăm ucronii – rescrieri ale istoriei, micro sau macro, din puncte de vedere noi, inedite, diferite. (Cum ar fi fost dacă..?!)
Vom citi, vom povesti, ne vom juca, vo simți și, cel mai important, vom scrie cât de mult se poate în 6 săptămâni!
*În continuare, nu mă dau în vânt după aceste tipuri de SF, dacă nu am o căldare de popcorn în față, prieteni alături și niște ochelari 3D, le cam evit.
Iar pentru textele prea haosate narativ, hai la atelier să le descurcăm împreună 🙂
Despre facilitatoare
Carolina Vozian – scriitoare, facilitatoare, lucrătoare culturală și activistă. Facilitează ateliere de scriere creatoare, face comunicare pentru justiție locativă și multitasking între proiecte culturale. A publicat eseuri, poeme, proză și o piesă de teatru. Co-îngrijește platformele de literatură contemporană Revista Strîmbă și Lumi Posibile. Dintotdeauna îi plac poveștile și crede în puterea scrisului de a ne deschide, conecta și îndruma spre ce contează pentru noi. E interesată de procesele de transformare și vindecare colectivă, spre ecosisteme ale grijii și reciprocității. Caută des să ajungă într-un ritm mai lent și în natură, de unde învață cel mai mult.
Imagini reale, realități posibile – atelier de scurtmertaj speculativ cu Andra Tarara
Imaginea fotografică, spre deosebire de alte forme de reprezentare, lucrează în mod direct cu realitatea. Pornește de la ceva ce a existat efectiv în fața aparatului de fotografiat sau de filmat. Din punct de vedere fizic, ea chiar este o reproducere directă a realității – lumina reflectată de un obiect ajunge pe peliculă sau pe senzor și lasă acolo o urmă. Chiar și atunci când vedem un film de ficțiune, ceva real s-a întâmplat în fața camerei: actorul a trecut prin acel loc, corpul lui a făcut acel gest, lumina a căzut într-un anumit fel.
Pentru mine, tocmai această legătură dintre imagine și realitate face filmul un mijloc atât de interesant pentru speculație. Cum putem construi o ficțiune din fragmente ale realității noastre concrete? Cum pot niște imagini care documentează lumea în care trăim să devină dovezile unei lumi care nu a existat niciodată?
În cadrul atelierului de față ne interesează în special sensul revoluționar al acestui proces. Potențialul politic, eliberator, emancipator. Cum putem folosi fragmente din realitatea actuală pentru a proiecta o realitate mai bună? Cum putem folosi fragmente de istorie pentru a imagina istorii alternative?
Câteva exemple:
Cum ar fi arătat istoria familiei tale dacă n-ar fi venit revoluția în 1989? Un eseu video care folosește chiar arhivele vizuale ale familiei tale.
Cum arată o zi din 1990 în care oamenii reușesc să oprească privatizarea singurei fabrici din oraș și să o transforme într-o cooperativă? Un reportaj TV despre o mișcare muncitorească care a avut succes.
Cum ar arăta o reclamă TV într-o lume post-capitalistă? Ce vinde? O reclamă din viitorul revoluționar făcută din reclamele reacționare ale prezentului.
Cum ar arăta cartierul tău dacă locuințele nu ar fi fost niciodată proprietate privată? Un video jurnal al unei plimbări pe strada ta, într-o realitate alternativă conturată prin sunet, text, diferite detalii vizuale.
Pe parcursul celor aproximativ șase săptămâni, fiecare persoană care participă va dezvolta o lucrare video proprie, de la o idee inițială până la o formă finală. În cele șase întâlniri online vom discuta exemple și direcții din cinema și artă video, vom explora mijloace de limbaj cinematografic și vom lucra concret pe proiectele fiecăreia, discutând împreună materialele și încercând diferite direcții pe măsură ce proiectele se conturează. Vom trece prin etape precum cercetarea și documentarea, identificarea și organizarea materialelor de lucru, explorarea mijloacelor cinematografice care ne ajută să spunem povestea. Montajul va fi unul dintre instrumentele principale ale atelierului – nu vom face însă un curs de montaj, ci îl vom folosi ca instrument pentru a fabrica / devia / reimagina realitatea și istoria. Este, așadar, necesar să ai deja experiență de bază în montaj video și să ai acces, pe durata atelierului, la toate instrumentele necesare.
Despre facilitatoare
Andra Tarara este cineastă și artistă vizuală. Posibil să o știți ori din documentarul Noi împotriva noastră, ori din colaborările cu Platforma de Teatru Politic. A studiat imagine de film, dar e tot mai interesată de montaj.
Istorii personale, istorii posibile – atelier de comics de la autobiografie la ficțiune cu Simina Popescu
Prima mea bandă desenată long-form a început ca un răspuns la prima mea despărțire queer. Personajele erau fiecare câte un colaj din părți din mine sau din persoane pe care le-am iubit sau care au avut vreun impact asupra mea; locurile veneau din cartierele în care am crescut și trăit, iar o profesoară de dans inventată spunea lucruri pe care le învățasem de la dansatori reali, care păreau să fie despre dans, dar erau de fapt despre cum să comunici, să lași lucruri să treacă, să trăiești.
Dinamicile dintre aceste personaje rupte din viața reală s-au metamorfozat în ceva complet diferit odată puse în contexte fictive. Au devenit o oglindă prin care am început să interoghez lucruri care mi s-au spus sau pe care mi le spuneam despre mine — apoi să încep să văd alte posibile variante ale poveștii, alte feluri de a fi.
De aici aș vrea să pornim.
În cele șase întâlniri vom căuta lucrurile mici din care putem construi istorii mult mai mari: o amintire, un loc, vorbe care se spuneau la voi în familie, obiecte păstrate, o poveste pe care ai auzit-o de o sută de ori. Le vom folosi ca materie primă pentru ficțiune și ne vom întreba ce se întâmplă dacă schimbăm câte ceva în lumea din jurul lor. Vom porni astfel spre istorii alternative intime: nu neapărat de la marile evenimente ale istoriei, ci de la felul în care o altă istorie ar fi putut schimba o viață, o relație sau un moment aparent mic.
Vom vorbi despre bandă desenată și despre multele forme pe care le poate lua, despre secvențialitate, ritm, text, imagine și despre cum cele mai mici detalii — ca forma unei casete sau a unui balon de dialog — pot spune și ele o parte din poveste. Vom desena, scrie, experimenta și, dacă ne ajută, vom împrumuta și fotografie, colaj sau alte forme vizuale.
Nu trebuie să știi să desenezi ca să participi. Mi-ar plăcea să ne îndepărtăm împreună de ideea de a desena „corect” sau „bine” și să ne apropiem mai degrabă de întrebarea: „care este cel mai potrivit, creativ, jucăuș, ciudat sau neașteptat mod de a transmite ce vreau să spun?”. Cred foarte tare că noi toți suntem făcuți să spunem povești și că joaca și plăcerea din acest gest merită protejate de presiunea de a face ceva „bine”.
Pe parcursul atelierului, fiecare participantx va dezvolta un webcomic scurt, pornind de la o întrebare care îi este apropiată și vom descoperi moduri personale de a trece ceva mare prin pâlnia unei povești mici.
Despre facilitatoarx
Simina Popescu este ilustratorx, autorx și îi place să scrie. E pasionatx de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană, și colaborează des cu ONG-uri și redacții de știri locale și internaționale pe subiecte ce țin de violența domestică, drepturile femeilor și minorităților și sănătate mintală. Romanul său grafic de debut, Leap, a fost publicat la editura Macmillan în 2024. Când nu inventează povești queer, dă petreceri tematice mari și migăloase sau joacă biliard (nu grozav).
***
Lumi Posibile este un proiect derulat de Asociația QT. „Amintiri posibile” e un proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Echipa de coordonare a proiectului: Carolina Vozian, Andy Andreea, Diana Manea, Maria Martelli.
Ilustrații de Mina Mimosa.