Copilul apăruse din neant. Ei bine, poate nu din neant, din moment ce auzul lui Marjorie nu mai era ce fusese de când trecuse prin boala prelungită, dar reușise cu brio să se strecoare prin gardul lor, pe lângă cei doi câini și până la grădina de zarzavat.

Mi s-a recomandat să spăl borcane ca să scap de depresia postnatală. Bine, ce mi-au propus de fapt a fost să devin coordonatorul Zilei Reciclării. În fiecare joi, în blocul nostru sunt pregătite și verificate materialele pentru reciclare.

Într-o țară îngropată în huma uitării, nu mulți sunt în stare să vadă ce se ascunde în negura istoriei. De asta suntem noi aici: să aflăm ce a fost ignorat și să înviem ceea ce s-a vrut îngropat. Noi suntem Ciuleandra, cele care vom dezgoli mitul din istorie și vom juca pe tot praful ce s-a așezat peste pământul tradiției.

cine nu a auzit de Muma Pădurii? / eu cu siguranță am auzit / de mai multe ori decât aș fi vrut / am fost comparată cu ea

Pornim din Olimp, ca întotdeauna. Carmen e și ea cu noi, deși nu știe asta încă; Luca, la fel. Din vârful hotelului Majestic îi urmărim cum intră în stațiune, trăgând după ei valizele încă nearse de soare pe strada complet goală. Se zăresc și schimbă câteva cuvinte.

Tatăl ei îi spusese că are în sânge statul la coadă. Bunica ei a stat la coadă, mama ei a stat la coadă, și acum venise rândul ei. Încăperea mirosea a dezinfectant, apă stătută, naftalină și cel puțin trei tipuri diferite de parfum.

Balconul e mic, probabil cel mai mic loc în care ai fumat vreodată. Nu, de fapt odată ai fost la Paris și camera de hotel avea un astfel de balcon, doar că descoperit. Cu toate astea, nu te-ai obișnuit cu noul apartament și ești plină de vânătăi pe mâini și pe picioare după toate încercările de a evita, fără succes, colțuri de mobilă.

Un scurt jurnal pe care am vrut să îl pun cap la cap de ceva timp, de momente pe care le-am înregistrat pe un handy-cam de-a lungul primăverii și verii prin România, fie prin munți, la mare, în deltă, în orașul putrezind – fragmente de doliu, pierdere, speranță.

Cu pasul hotărât, privirea în asfalt și ușor încruntatx, Lori se întorcea de la școală. După atâta timp, tot nu găsise obiectul potrivit, și știa că trebuia să ia curând o decizie ca să aibă destul timp să lucreze la proiect.

O compoziție ambientală ce abordează tema reutilizării în contextul dezastrului de mediu. Pe fundalul unui peisaj subacvatic netulburat și senin, un cd-player vechi și abia funcțional devine punctul focal al piesei, vocea distorsionată a unei lumi care își anticipeaza sfarsitul.