O săptămână după anexare
STATUIE ECVESTRĂ A LUI ROȘ ÎMPĂRAT INSTALATĂ ÎN PIAȚA VALORILOR NOASTRE ÎN CINSTEA PĂCII DIN TĂRÂMUL PĂDURILOR
În Piața Valorilor Noastre, o nouă statuie sărbătorește pacea glorioasă pe care Roș Împărat a adus-o în Tărâmul Pădurilor.
Statuia ecvestră îl înfățișează pe Împărat pe calul său credincios care i-a fost alături în toate luptele. Măiestria sculpturii este desăvârșită, cu fiecare trăsătură a feței împăratului, fiecare fir de mustață, fiecare detaliu al veșmintelor sale reprezentate întocmai, în mărime naturală. Din păcate, calul Împăratului nu a fost surprins cu aceeași acuratețe. Deși calul e renumit pentru înfățișarea sa stranie, sculptorul pare să nu fi fost familiar cu anatomia cabalină. Animalul sculptat pare înzestrat cu o genealogie care include și câini, și oi, nu doar cai.
Din păcate, nu cunoaștem identitatea sculptorului. În noaptea victoriei aducătoare de pace, o pădureancă – după părul ei verde – a bătut la poarta imperială cu statuia lângă ea, oferind-o capitalei în dar de recunoștință din partea locuitorilor Tărâmului Pădurilor. Nu știm încă cine și cum a cărat statuia până la poarta capitalei, însă calul de dar nu se caută la dinți, chiar dacă seamănă cu o oaie.
Pacea a fost sărbătorită în întreaga piață cu parade și dansuri populare. Singura umbră de tristețe asupra evenimentului a adus-o dispariția Împăratului, care nu a mai fost văzut din noaptea victoriei aducătoare de pace.
20 de ani după anexare
STATUIA LUI ROȘ ÎMPĂRAT DISTRUSĂ ÎN URMA UNUI CONFLICT CU O PĂDUREANCĂ
O altercație dintre un grup de trecători și o muncitoare de la curățenie a rezultat în deteriorarea statuii lui Roș Împărat din Piața Valorilor Noastre.
Femeia, parte din pădurenii care au venit în capitală din Tărâmul Pădurilor în ultimii 20 de ani, a declarat că mătura piața când tinerii trecători au început să arunce cu pietre în ea fără motiv. Când s-a ferit, pietrele au lovit corpul statuar, lăsând urme adânci pe obrazul Împăratului.
Trecătorii susțin însă că pădureanca e cea care a provocat altercația, măturând intenționat praful în direcția lor, apoi aruncând cu pietre în statuie. Ei o acuză pe femeie că nu e recunoscătoare imperiului. „Dacă nu ar fi fost Împăratul, ea ar fi locuit într-un sat uitat de lume în Tărâmul Pădurilor!”, a declarat unul din trecători. Acesta a mai acuzat-o pe femeie că încearcă să își ascundă identitatea de pădureancă pentru că își acoperă părul verde cu un batic.
Gărzile capitalei au chestionat-o pe muncitoare, dar nu au avut suficiente probe pentru a identifica făptașul.
Interogată în legătură cu originea ei, femeia nu a vrut să răspundă inițial, spunând că întrebarea nu are legătură cu cele întâmplate. La insistențele gărzilor, aceasta a susținut că e fiica pădurencei care a prezentat statuia la poarta capitalei cu 20 de ani în urmă. Femeia nu a putut dovedi, însă, acest fapt, motivând că nu mai vorbește cu mama ei de ani de zile. După spusele ei, mutarea sa în capitală și faptul că nu a continuat tradițiile pădurene (n.r. care în imperiu sunt considerate păgâne și înapoiate) au dus la ruptura relației dintre mamă și fiică. Femeia consideră că sărăcia nu i-a dat de ales.
Întrebată de ce își acoperă părul, pădureanca a reacționat agresiv: „Nicicum nu-i bine! Dacă e descoperit, zic că mă laud că sunt pădureancă, dacă e acoperit, iar nu-i bine, zic că mă ascund. De tăiat nu-l tai și de vopsit nu-l vopsesc că nu stă vopseaua, se face pestriț roș-verde. Și până la urmă de ce să-l vopsesc, ce, n-ați mai văzut păr verde?”
Femeia a încheiat interviul furioasă, zicând că părul ei nu are nicio legătură cu agresiunea pe care a suferit-o și cu lovirea statuii. Dar oare ce are de ascuns pădureanca, de nu a vrut să vorbească deschis despre originea ei?
40 de ani după anexare
NUNTA SECRETĂ DINTRE CÂNTĂREAȚA IMPERIALĂ ȘI MENESTRELUL PĂDUREAN
Cântăreața Imperială a fost surprinsă alături de menestrelul pădurean pe o bancă sub statuia ecvestră a lui Roș Împărat din Piața Valorilor Noastre. După săptămâni de zvonuri, această apariție confirmă controversata relație dintre muzicieni. Mai mulți martori i-au văzut îmbrățișați, iar unii au auzit discuția dintre ei.
Conform trecătorilor, cei doi păreau pe fugă, aveau cu ei două genți și discutau agitat, printre lacrimi. Aparent, părinții cântăreței nu sunt de acord cu relația ei cu menestrelul și își amenință fiica cu dezmoștenirea. Vedeta provine dintr-o familie nobilă, cu rang înalt în Imperiu de generații, care nu poate accepta un pădurean printre ei – o atitudine împărtășită de mulți locuitori din Imperiu.
Tânăra i-a propus menestrelului să fugă și să se căsătorească în secret, chiar și fără aprobarea părinților, și să își înceapă viața pe cont propriu cu banii pe care îi fac din muzică.
Menestrelul a fost mai circumspect. El i-a spus cântăreței că mama lui l-a crescut singură, lucrând ca muncitoare la curățenie. Obișnuia să spele chiar statuia Împăratului de deasupra lor, ca să îi poată oferi un trai decent, iar el se teme că renunțarea la moștenire o va conduce și pe ea la o viață grea în sărăcie.
În cele din urmă, cântăreața l-a convins pe menestrel cerându-l în căsătorie. Cei doi s-au sărutat și au fugit în direcția gării.
Atitudinile locuitorilor din Imperiu față de pădureni s-au mai schimbat în ultimele decenii, dar rămâne de văzut dacă publicul va accepta relația celor doi sau dacă povestea lor de dragoste va însemna sfârșitul carierei amândurora.
60 de ani după anexare
PROTESTATARII DIN PIAȚA VALORILOR NOASTRE ARUNCĂ ÎN RÂU STATUIA LUI ROȘ ÎMPĂRAT
Protestele pentru drepturile pădurenilor au atins un punct culminant după discursul înflăcărat al uneia dintre organizatoare, când participanții au aruncat statuia lui Roș Împărat în Râul Adeveririi.
Iată discursul tinerei, care a determinat mulțimea să arunce statuia în apă:
„Mama mea e din imperiu, iar tatăl meu e pădurean. Când s-a aflat că sunt împreună, au fost huliți și alungați în Tărâmul Pădurilor. Dar nu au fost înfrânți! Au scris cântece despre povestea lor de dragoste care au traversat întreg imperiul și au deschis inimile multor oameni.
Bunica mea, o pădureancă mutată aici cu forța, a curățat aceste străzi și a spălat statuia omului responsabil pentru sărăcia pe care ea a trăit-o zi de zi, sărăcia pe care mulți dintre noi încă o trăim. A fost agresată de nenumărate ori, a încercat chiar să își vopsească părul, dar ajungea mereu la un pestriț roș-verde. A făcut tot ce i-a stat în putință să ducă o viață liniștită în imperiu. A rezistat tuturor ostilităților și chiar dacă nu a avut parte de liniște, a dus o viață demnă și i-a oferit tatălui mei educația pe care și-a dorit-o.
Când mă uit la voi și văd o mulțime de capete roș-verzui, mă gândesc la părul ei pestriț și știu că ar fi fost mândră să ne fie alături.
De multe ori mi-a povestit de mama ei înțeleaptă și de regretul că anexarea Tărâmului Pădurii i-a distrus familia. Câte familii au suferit din cauza acestui împărat? El reprezintă valorile noastre?!
Străbunica mea a adus statuia acestui criminal la poarta capitalei. Legenda din familia mea spune că l-a întâlnit pierdut în pădure, iar când a zărit-o, împăratul a ridicat pumnul victorios și i-a zis:
– Arată-mi drumul spre capitală, pădureanco, doar am adus pace în tărâmul tău.
– Îți arăt eu ție care ți-e drumul, i-a răspuns ea și l-a transformat în stană de piatră.
Așa-zisa pace a însemnat pentru ea pierderea fraților săi în timpul anexării. După câțiva ani, și-a pierdut și fiica în imperiu. Când a fost nevoită să se mute în capitală ca să aibă ce mânca, bunica mea a lăsat în urmă tradițiile descântecelor pădurene.
Ni s-a spus că suntem înapoiați, dar ne revendicăm dreptul de a ne purta părul în toate culorile și de a striga tare și clar că valorile noastre nu sunt războaiele numite pace, nu sunt criminali pe piedestal. Valorile noastre sunt străbunicile sărace și descântecele lor de supraviețuire. Iată adevărul!”
Ce a urmat pare povestea unui delir colectiv, însă dovezile rămase pe fundul râului confirmă declarațiile martorilor de la protest.
Aceștia au descris cum tânăra a început să cânte, apoi protestatarii i s-au alăturat și s-au luat cu toții de mâini, înconjurând piața în spirală. Descântecul a făcut statuia, cu Împărat și cal cu tot, să se desprindă de piedestal, să plutească până deasupra râului și să cadă în apă.
În acel moment, calul a ieșit la suprafață și a înotat până la mal. Mai uimitoare decât trezirea la viață a statuii a fost acuratețea ei – aparent, calul, în carne și oase, chiar seamănă cu o oaie și cu un câine.
Când apa s-a liniștit, trecătorii au putut vedea trupul fără viață al lui Roș Împărat cu obrazul sângerând scufundându-se în Râul Adeveririi.
–
Vești & Viziuni este un newsletter de ficțiune speculativă din galaxia Lumi Posibile.
Primul sezon al newsletter-ului este conceput sub forma unui buletin de știri fictiv și aduce povești din trecut, prezent și viitor, pe teme actuale relevante. Fiecare newsletter este scris și ilustrat de câte o persoană diferită, acestea lucrând împreună pentru a reda universurile imaginate. Timp de 8 numere, veți fi purtatx prin oceanul posibilităților vizionare.
Corectură & redactare: corin.
Imagine Vești & Viziuni: @cumsecade.
Andrei Gabriel Nicolae este un mamifer erbivor care scrie liste, planuri de povești în agende nenumărate și poezii în descrierea pozelor de pe insta. Textele sale au apărut în antologiile Cenaclului X („Adăposturi”, „Luminișuri” și „Zilele muncii, corpurile muncitoare”) și pe platformelele online „Cutra” și „Literatură și Feminism”. Locuiește în Spania și lucrează într-o corporație.
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, a fost publicat în 2024 la editura Macmillan US. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.