Și așa e liniște 

Am hotărât să ne odihnim după o zi de mers. Până la colonia de pe Argeș mai aveam o zi de traversat câteva păduri și câmpia, până la lunca îmbelșugată care ducea spre Dunăre. După ultimii pași pe pieptișul dealului, mi-a venit un val nou de energie și m-a cuprins bucuria când am zărit de pe belvedere cupola cerului: jos, sorgul prindea culorile soarelui la asfințit, lila-maronii, iar spicele sale cu bobițe rare, dar grele lăsau adierea vântului să le unduiască și să formeze șuvițe hipnotizante în lan.