Ca scoicile

7  Feb 2044 – Jurnalul lui Chiro, intrarea #544 E o zi foarte caldă de februarie. Când eram tânăr, doar în miezul verii era așa. Zac pe podea, sprijinită de rama patului, cu fruntea pe genunchi. Stau așa, plângând intermitent, de azi dimineață. Am telefonul pe silențios. Dacă mă uit, va trebui să le explic unde sunt. Mă ia panica la gândul. Îmi simt creierul ca un mușchi pe care încerci să-l încordezi imediat când te-ai trezit. Intenția pornește, dar corpul nu reacționează. Nu reușesc să pun trei gânduri laolaltă. Stau așa cu mintea blank ore în șir.