Copiii verii nucleare. baladă post-apocaliptică

user_lia // last entry:

după șapte ani de la șapte ani

ultima vară cu întuneric din stejari

trupurile noastre cresc albe și vineții

generației radioactivă îi ții

caninii elongați nu mai pot fi blurați

recunoaște fizionomia invizibilă în oglinzi

cu suficientă editare arătăm aproape uman când

un război rece se poate încheia doar topind

acum șapte ani au căzut trei sori negri, separându-ne din nou

după ecou peștera cu panou

vestul și-a înălțat zidurile până la ozon

tradiția uitării: groapă, cărămidă, creangă, vagon 

estul a dezgropat ruinele progresului

coexistăm în rețea

ziua program în oraș post negru meta

vii doar sub neoane ca o seră de carne

ni s-a zis că suntem noua umanitate

fiecare oraș ars de hidrogen stra_a v.alecsa__ri

au uitat că folosesc aceleași reguli

soarele ucide orice rădăcină

suntem legenda din ură proprie încarnată

consumând doar carne vom rămâne carne în etern

anunț: urmează un update asupra hologramelor sociale ultramodern!

ni s-a zis că nu ne încadrăm în binar

din noi în noi moduri de a ne împinge cu forța în liminar

codurile noastre absurde și ordonate irațional

user_lia * user_lex * user_nana …

online

perioada de carantină se menține pe timpul zilei când temperaturile ating 80 de grade

ceea ce numeam cândva oraș ne ține captivi

nu îmi pot aminti unde am putut să fiu întreagă ultima oară

rulouri fierbinți ne apără de raze non-albastre

DERMA INTRĂ ÎN PROCES DE ARDERE ȘI DESCOMPUNERE LA CONTACTUL CU RAZELE SOLARE

reconstruim drumurile pe care nu am avut niciodată voie să pășim

suntem aproape de vârsta în care îndeplinim scopul noului regim

care ar putea fi floarea mea favorită dintre cele care cresc sub asfalt?

ghiocei roz și crizanteme zâmbitoare fasciația^[1] unui expirat

când le găsesc promit că vor fi numite după fiecare

eroare

repostam fotografii #natex #foryou #romanianatex

user_lia [last seen online: 22:xx]:

cum zgâria groapa care mă înghițea cu dinți-urzici

user_nana [last seen online: 20:xx]:

cum gâdilau pe obraz pufurile de păpădii prin ecran

user_lex [last seen online: 21:xx]:

ca broaștele să fie waterproof din nou

acum ne echipăm în 2010 tumblr-core sclipici sub ochi și cămăși în carouri

am spart primul geam și am furat din tejgheaua părăsită ultimele țigări de foi cu cireșe

senzorial aroma suplinește artificial copacul din grădina bunicii mele

ni s-a spus că dincolo de hotel avodlom

deasupra curții cu versuri carbonizate

dincolo de scena construită în spatele selenar

peste podul cu fascicule orbitoare anti-somn

trecând de dunele luncilor-ce-au-fost

și de crucea care a rămas intactă pe colină în lumina ei eternă LED

vom găsi locul ascuns de comunitatea natex de atâta timp

prima oară a fost lumină soarele care nu mă rănea

ele ne-au prins cu brațele lor goale transparente iar noi ne puteam vedea reflexia colorându-se

ne-au ademenit în dansul lor neoprit întâlneam chipuri ca noi, diforme de trecut

iedera zgâria iar până la sânge căldura unei pisici care toarce pe mine

aici sorbeam toți același nectar brațele de oază îmbrățișându-ne

ne-au arătat cum să urmărim luminița nopții din care sorbeau fluturi adormiți

ne-au învățat să împrietenim puii de urs cu cei de căprioară

și să culegem cu grijă frunzele pentru a păstra trunchiul fertil

după încă șapte ani am înțeles

că vom fi mereu copiii verii nucleare

nici primii, nici ultimii

departe de ceea ce ne respinge,

uniți în visul frumos al uitării,

murdărim ancheta prin absență

user_lia // epi[log]:

18/08/21xx

Pentru cine va da peste acest blog:

Simt nevoia să scriu despre prezentul meu pentru că nu știu dacă mă voi mai întoarce la acest calculator. M-am născut cu șapte ani înainte de tragedia nucleară care a distrus estul global. După impact, cei care au reușit să găsească adăpost s-au trezit cu o condiție ciudată, asemănătoare vampirismului din folclorul nostru. Pielea noastră s-a întărit și a căpătat o culoare palidă, cenușie. Globii oculari au devenit complet albi și sunt ultrasensibili la raze UV, dar sunt adaptați razelor albastre ale ecranelor. Metabolismul nostru a fost încetinit semnificativ, cel puțin asta au descoperit unii dintre cercetătorii Supraviețuitori, iar noua speranță de viață a speciei în care am evoluat este acum de 200 de ani. 

Din buncăre și ruine, Supraviețuitorii au reușit să reconstruiască viața pe care o știam, în condițiile naturale următoare: temperaturile minime ating 50 de grade pe timp de noapte, iar maximele sunt constant între 80 și 90 de grade; anotimpurile au dispărut, în exteriorul orașelor-buncăr există doar tundră. Toate formele de viață vegetale și animale au fost complet eradicate de radiație. Singurele „alimente‟ la care avem acces sunt: apă purificată și distribuită cu rații în fiecare zi de către Stat și alternative ale preparatelor din carne pe care le consumam cândva, reproduse în laboratoarele din genealogia strămoșilor noștri care nu au supraviețuit. A devenit deja parte din umorul nostru macabru de Supraviețuitori să ne numim „vampiri‟. Un efect aproape comic al acestei condiții în care suntem este faptul că tuturor li s-au elongat caninii. 

Trăim o carantină constantă în apartamentele blindate pentru a respinge razele solare. În afară de familia cu care locuim, singura formă de socializare se petrece virtual, prin holograme care suplinesc atât formele noastre devenite avatare, cât și localurile și instituțiile care stăteau cândva în picioare. Cumpărăturile au devenit complet automatizate. Transportul, în caz că este urgent, se poate realiza doar noaptea.  

Din cauza că ne este absolut interzis să socializăm în orice formă fizică, Noul Regim a realizat că ne vom lovi curând de crize de natalitate. De aceea, atunci când unul din Supraviețuitorii minori atinge vârsta de 16 ani, este luat cu forța de acasă și dus în Taberele de Prietenie. Ei spun că nu e nimic forțat, ci doar o datorie a fiecărui cetățean. Timp de doi ani trebuie să socializezi și să formezi un cuplu heterosexual din care va rezulta o sarcină atent supravegheată pentru a fi dusă la capăt.

Eu, Lia, am 14 ani. Singurii mei prieteni, Lex și Nana, au 15, respectiv 14 ani. Ne-am cunoscut online într-o comunitate de natex. E plin de oameni nostalgici după natura de altă dată. Dintre aceștia, mulți se aventurează noaptea să caute mici oaze care au supraviețuit radiației și găsesc tot felul de plante sau animăluțe mutante prin clădiri abandonate. Circulă un zvon despre o pădure din orașul nostru care a supraviețuit, există chiar și o hartă cu un traseu, dar mulți zic că e un drum mort. Noi credem că lumea e doar speriată să posteze poze sau filmări din locația asta, pentru că Statul neagă existența vreunei zone necontaminate. Sunt și persoane care postează regulat despre prieteni de-ai lor care s-au dus acolo și nu au mai reușit să se întoarcă. Nu ne pasă. Asta ne-a apropiat. Nu vrem să acceptăm că există ceva atât de aproape de un miracol, atât de aproape de noi, și toate drumurile până acolo ne sunt negate. La noapte ne vom întâlni aproape de fosta gară abandonată și vom urma harta. Dacă trebuie să fim primii care se vor întoarce de acolo, vom fi. Sper ca atunci când ne vom întoarce să fim în siguranță.

Mama mi-a zis că nu voi reuși să fac nimic dacă nu urmez cu strictețe ce impun Supraviețuitorii mai mari. Problema e că ei nu vor să înțeleagă. Eu și Nana suntem îndrăgostite una de cealaltă, chiar dacă nu ne-am văzut cu adevărat niciodată. Nu le-am spus încă părinților mei pentru că mi-e frică de cum vor reacționa. Lex ne-a zis că de mic a fost atras doar de băieți și îl sperie faptul că părinții lui invocă mereu Religia Moartă atunci când el vrea să le vorbească despre asta. Nana nu vorbește în general cu mama ei despre nimic atât de personal, pentru că și ea a fost adeptă a Religiei Moarte și încă păstrează în casă iconografii improvizate sau găsite prin ruinele fostelor locuri unde mergea să se roage.  

Refuz să fiu alt cuptor de copii într-o lume în care nu am voie să exist așa cum sunt. Refuz să îmi împart viața cu un băiat la întâmplare, de care nici măcar nu pot fi atrasă, doar pentru că Noul Regim vrea asta. Nana e de aceeași părere. Lex e cel mai speriat dintre noi, pentru că împlinește 16 ani în curând și părinții lui deja au început să-i renoveze dormitorul. Îl pun să doarmă pe canapea ca să se pregătească de plecare și de eventualele condiții incomode. 

Pentru oricine și oricând va fi găsită această postare,

vreau să cred că în prezentul vostru vom fi liberi. 

–

^[1] Nu e typo! https://en.wikipedia.org/wiki/Fasciation