// Este normal să pierzi 24 de ore fără somn. De asemenea, nu-ți va cauza probleme majore de sănătate, dar te poți aștepta să te simți obosită sau “nelalocul tău”.
nopți caniculare și pline de zgomot
asta avem în bucurești de obicei
omida pe care o trecem cu mare grijă
dintr-un capăt în altul al trotuarului
arcul de triumf luminat de jandarmi
semafoarele stricate care impun decizii
mașinile-bijuterii ca niște comete
frica mea de a-ți cere să te iau în brațe
insensibilitatea înșirării traumelor
pasajul liminal de sub piața victoriei
încoronăm atingerea noastră fricoasă
drept cel mai mic numitor comun
sub stele deja repartizate altora
& măsurători inutile ale iubirii
metamorfoza începe odată cu groaza
că în afară de noi nu mai există nimeni
// Atunci când pierzi 36 de ore fără somn este posibil să începi să ai microsomnuri fără să realizezi. Un microsomn durează de obicei până la 30 de secunde. Diferite părți ale creierului tău vor avea dificultăți în a comunica între ele. Acest aspect îți va afecta sever performanța cognitivă.
fortăreața mea de binecuvântată inconștiență
ne ținem de mână precum două larve
consumând nu-mă-uita-urile
pe linia de tramvai
driade care merg din vizuină în vizuină
astfel încât să nu ajungă niciodată
încă împreună mereu împreună
visez la păduri atât de dese și munți înalți învăluiți în ceață
adâncuri în care să-mi ascund toate greșelile
ca tu să mă vezi într-o lumină pură
caut un râu atât de lin încât să poată
să îmi spele răul și să merg înainte fără cusur
dar singura lumină care cade peste noi sunt farurile
atât de flămânde atât de părtinitoare
în loc de păduri am blocurile turn în loc de ceață am smog
drept adâncuri am doar hăurile din asfalturi
în loc de râuri line am anxietăți fluide
orașul ne consumă și noi consumăm orașul
în grotescul ecosistem și singurul cunoscut
aș vrea să ne pot decoji rugina de pe trunchi
dar nimeni nu e de partea noastră
// Pierderea a 48 de ore de somn este cunoscută drept privare extremă de somn. Ești mult mai predispusă la a avea microsomnuri. S-ar putea chiar să începi să halucinezi. Acest lucru se întâmplă atunci când vezi, auzi sau simți lucruri care nu sunt de fapt acolo.
viermi înfiripând foamea dinspre toate dimensiunile
și noi străbătând noaptea vorbind despre nimicuri
ne hrănim din amintirea firavă a evadării
cu încăpățânarea necrofagilor
amândouă sufletele noastre prinse
într-un ambuteiaj de respirații umane
pentru câțiva ani care puteau fi mai buni
minciuni ce sunt doar virtuți în conveniență
am căzut afară din prea multe basme
cururile noastre nu au învățat din asta
nici nu contează că rănile dor atât de tare
~o să pierdem~ am pierdut în fața lumii
& nu-i nimic poetic de valorificat aici
răsăritul peste zăpadă aleargă către noi
cu însemnătatea unei renunțări aparte
toată viața mea îmi încape în gură
tot corpul tău îmi încape în gură
tot ce vreau e să fiu în stare
să te scot pe tine de aici
am nevoie de somnul meu și nu de gândurile astea
am nevoie de somnul meu și nu de gândurile astea
am nevoie de somnul meu și nu de gândurile astea
// După 3 zile fără somn, dorința puternică de a dormi se va agrava. Privarea de somn îți va obstrucționa semnificativ percepția. Halucinațiile tale ar putea deveni mult mai complexe.
am atât de mult din mine în interiorul meu
cât plantele luate de toamnă în spatele negurii
cât toate visele voastre mici despre putere
cât greutatea cerului transformat în plutonium
nopți caniculare și pline de zgomot
fortăreața mea de binecuvântată inconștiență
viermi înfiripând foamea dinspre toate dimensiunile
plăcere malițioasă plăcere malițioasă plăcere malițioasă
metamorfoza începe odată cu groaza
aș vrea să ne pot decoji rugina de pe trunchi
tot ce vreau e să fiu în stare
strivește cerul strivește cerul strivește cerul
// După 4 zile, percepția ta asupra realității va fi grav distorsionată. Nevoia ta de somn se va simți, de asemenea, insuportabilă. Dacă pierzi atât de mult somn încât să nu ai capacitatea de a discerne realitatea, condiția ta se numește psihoză a privării de somn.
îmi deleg toate slăbiciunile în clor și rugină
îți urez tot ce se poate mai bun
violența din sufletul meu
e ca iedera care înghite fațada clădirilor
din exterior uneori atât de frumoasă
hrănesc toți porumbeii din oraș
ca să îi pot crește & consuma
dar nu-mi pot potoli foamea
nu simt nicio durere
inima mea e rece
cred că tu poți să mă salvezi
Descarcă PDF
Sophia este din Valea Târsei, dar de vreo șase ani trăiește la București cu soția și motanul. Face destul de multe în zona artistică. Momentan lucrează la un roman ce combină biologia speculativă cu exploatarea umanităților non-umane. Tot ce creează reflectă metamorfoza ei continuă.