O compoziție ambientală ce abordează tema reutilizării în contextul dezastrului de mediu. Pe fundalul unui peisaj subacvatic netulburat și senin, un cd-player vechi și abia funcțional devine punctul focal al piesei, vocea distorsionată a unei lumi care își anticipeaza sfarsitul.
Și așa e liniște
Am hotărât să ne odihnim după o zi de mers. Până la colonia de pe Argeș mai aveam o zi de traversat câteva păduri și câmpia, până la lunca îmbelșugată care ducea spre Dunăre. După ultimii pași pe pieptișul dealului, mi-a venit un val nou de energie și m-a cuprins bucuria când am zărit de pe belvedere cupola cerului: jos, sorgul prindea culorile soarelui la asfințit, lila-maronii, iar spicele sale cu bobițe rare, dar grele lăsau adierea vântului să le unduiască și să formeze șuvițe hipnotizante în lan.
natura.rana
“natura.rana” este un exercițiu documentar ce se axează în jurul lucrurilor văzute și gândite pe parcursul unei zile în București, ce au legătură cu modul în care orașul îți poate altera percepția asupra sinelui și te poate sufoca
Coarpa apei
Lângă iaz, te joci cu pielița de la degețelul meu, mâna stângă. Doar atunci când vorbim se aude un sunet pe care nu-l recunoaștem. Când tăcem, tace.
until everything burns to ashes
un audio/poem ce își imaginează martirajul unei lumi infecte și putrede, în care apocalipsa și-a implantat rădăcinile,
Setea e fluxul speculativ dintre două intensități învolburate-n afect
Cântă muzx mânia ce aprinse pe ochii care au ars în mănăștur // Cântă mâinile ce s-au cuprins, mâinile ce s-au strâns // Cântă mâinile ce s-au stins în luminare post-dramatic refractând—
Agoraphobia
Deziluzionată de lumea reală și amenințările ei climatice, o persoană se adăpostește în lumea jocurilor video.
i touch therefore i am, i touch therefore we are
un organism sonor care te plimbă prin citate din cartea Matters of Care a Mariei Puig de la Bellacasa, refrenuri pop și intervenții speculative ale creaturii-atingere, despre conexiune și pericol, despre semnale care călătoresc prin corpuri umane și non-umane, care ne leagă și ne separă, contemplând asupra simțului haptic și a amprentelor sale
Porco Urbo
Porco Urbo este o proză scurtă ce dezvăluie o lume distopică în care abatoarele continuă să funcționeze și lucrătorii rămân exploatați, în pofida progreselor științifice. O altă categorie de ființe va intra în jocul mecanismelor de asomare în masă.